scáldă f., pl. e (d. a te scălda). Trans. Bucov. Rar în colo. Scăldătoare, baĭe (loc saŭ cadă de scăldat); o scaldă de aur (Em.), scaldă de lumină, sub scalda pulberiĭ de lună (Munt. vest, Chir. CL. 1910 jubilar, 207 și maĭ, 318), la scaldă (Vl., VR. 1924, 9, 306 și 307).