4 definiții pentru scărăndăvitură

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

scărăndăvitu sf [At: CANTEMIR, ap. TDRG / Pl: ~ri / E: scarandivi + -tură] (Îvr) Lucru grețos (1), scârbos.

SCĂRĂNDĂVITURĂ s. f. (Mold.) Scîrbă, greață. A nebunului bolbăiturâ șie ură, iară altora scărăndăvitură este. CANTEMIR, IST., apud TDRG. Etimologie: scărăndăvi + suf. -tură. Vezi și scarandivi, scarandivire, scărăndăvicios, scărăndăvos. Cf. scarandivire.

scărăndăvitúră f., pl. ĭ. Cant. Lucru oribil.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

scărăndăvitúră, scărăndăvitúri, s.f. (înv.) lucru grețos, scârbos.

Intrare: scărăndăvitură
scărăndăvitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scărăndăvitu
  • scărăndăvitura
plural
  • scărăndăvituri
  • scărăndăviturile
genitiv-dativ singular
  • scărăndăvituri
  • scărăndăviturii
plural
  • scărăndăvituri
  • scărăndăviturilor
vocativ singular
plural