scârciumi [At: RĂDULESCU-CODIN / V: (reg) ~ma, ~ciomi / Pzi: scârcium, ~mesc / E: scârcium] 1-2 vtr (Mun; Trs) A (se) da în scrânciob (1). 3-4 vtr A (se) legăna ușor cu un scaun, înclinându-l ușor pe spate. 5 vr (Reg; d. obiecte; îf scârciuna) A se balansa (1-2). 6 vr (Olt) A se zvârcoli (de durere). 7 vr (Fig) A ezita (2). 8 vi (Mun) A voi să-și ia vorba înapoi. 9-10 vir (Olt; Mun) A se smiorcăi (6-7). 11 vr (Mun; îf scârciomi) A se văita. 12 vr (Mun; îf scârciomi) A se sclifosi (1).