O definiție pentru scârbelui


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

scârbeluí, scârbeluiésc, vb. IV refl. (înv.) 1. a se întrista, a se supăra. 2. a se scârbi, a se dezgusta.

Intrare: scârbelui
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scârbelui
  • scârbeluire
  • scârbeluit
  • scârbeluitu‑
  • scârbeluind
  • scârbeluindu‑
singular plural
  • scârbeluiește
  • scârbeluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scârbeluiesc
(să)
  • scârbeluiesc
  • scârbeluiam
  • scârbeluii
  • scârbeluisem
a II-a (tu)
  • scârbeluiești
(să)
  • scârbeluiești
  • scârbeluiai
  • scârbeluiși
  • scârbeluiseși
a III-a (el, ea)
  • scârbeluiește
(să)
  • scârbeluiască
  • scârbeluia
  • scârbelui
  • scârbeluise
plural I (noi)
  • scârbeluim
(să)
  • scârbeluim
  • scârbeluiam
  • scârbeluirăm
  • scârbeluiserăm
  • scârbeluisem
a II-a (voi)
  • scârbeluiți
(să)
  • scârbeluiți
  • scârbeluiați
  • scârbeluirăți
  • scârbeluiserăți
  • scârbeluiseți
a III-a (ei, ele)
  • scârbeluiesc
(să)
  • scârbeluiască
  • scârbeluiau
  • scârbelui
  • scârbeluiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)