sbanț n. Mold. 1. bantă de fier la leucă: caleașca are nevoie de câteva sbanțuri AL.; 2. petec ce cismarul pune la ghete; 3. veriga de fier dela jugul joagărului (se aude în Vâlcea): sbanțurile joagărului; a pune sbanțul, a face să tacă, a păcăli pe cineva. [V. bantă (cu s protetic)].