O definiție pentru sbârnâi

Ortografice DOOM

sbârnâiu, -âe 3 ind. și conj., -âiam 1 imp.

Intrare: sbârnâi
verb (V343)
Surse flexiune: IVO-III
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sbârnâi
  • sbârnâire
  • sbârnâit
  • sbârnâitu‑
  • sbârnâind
  • sbârnâindu‑
singular plural
  • sbârnâie
  • sbârnâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sbârnâi
(să)
  • sbârnâi
  • sbârnâiam
  • sbârnâii
  • sbârnâisem
a II-a (tu)
  • sbârnâi
(să)
  • sbârnâi
  • sbârnâiai
  • sbârnâiși
  • sbârnâiseși
a III-a (el, ea)
  • sbârnâie
(să)
  • sbârnâie
  • sbârnâia
  • sbârnâi
  • sbârnâise
plural I (noi)
  • sbârnâim
(să)
  • sbârnâim
  • sbârnâiam
  • sbârnâirăm
  • sbârnâiserăm
  • sbârnâisem
a II-a (voi)
  • sbârnâiți
(să)
  • sbârnâiți
  • sbârnâiați
  • sbârnâirăți
  • sbârnâiserăți
  • sbârnâiseți
a III-a (ei, ele)
  • sbârnâie
(să)
  • sbârnâie
  • sbârnâiau
  • sbârnâi
  • sbârnâiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)