* saturnín, -ă adj. (d. numele zeuluĭ Saturn, adică „vechĭ”, pin aluzie la domnia luĭ Saturn, anterioară luĭ Joĭe). Proz. Metr. 1) Vers saturnin, un fel de vechĭ vers latin compus din treĭ ĭambĭ și o silabă lungă plus doŭă troheĭe și un spondeŭ (ca: dabúnt malúm Metélli Naevió poétae); 2) (d. numele planeteĭ Saturn, aplicat de alchimiștĭ plumbuluĭ). Med. De plumb, al plumbuluĭ. Otrăvire saturnină, otrăvire cu plumb, cum li se întîmplă lucrătorilor care lucrează cu plumb (d. ex., cu literele tipografice).