* satelít m. (fr. satellite, d. lat. satélles, satéllitis, păzitor al unuĭ suveran, servitor). Iron. Servitor, agent al voințeĭ altuĭa. Fig. Astr. Planetă secundară care se învîrtește în prejuru alteĭa principale: luna e satelitul pămîntuluĭ. – Se poate zice și fem. satelită, vorbind de o femeie.