2 intrări
9 definiții

Explicative DEX

SÂSÂIT2, -Ă, sâsâiți, -te, adj. (Despre oameni) Care sâsâie; (despre cuvinte) pronunțat defectuos prin deformarea unor sunete (mai ales prin deformarea sunetului „ș”, pronunțat ca „s”). ◊ (Adverbial) Vorbește sâsâit. – V. sâsâi.

ȘÂȘÂI, șâșâi, vb. IV. Tranz. 1. (Pop.) A repeta în mod prelungit și monoton sunetul „ș” pentru a liniști sau a adormi un copil mic. 2. Intranz. A foșni ușor; a fâșâi. [Var.: (pop.) șișăi vb. IV] – Formație onomatopeică.

sâsâit2, ~ă a [At: TEODOREANU, M. II, 327 / Pl: ~iți, ~e / E: sâsâi2] 1 (D. oameni) Care sâsâie2 (7) Si: peltic, (reg) șișcav. 2 (D. cuvinte) Pronunțat defectuos prin rostirea unor sunete (mai ales a sunetului „ș” și a sunetelor „ci” ca „s”).

SÂSÂIT2, -Ă, sâsâiți, -te, adj. (Despre oameni) Care sâsâie; (despre cuvinte) pronunțat defectuos prin deformarea unor sunete (mai ales prin deformarea sunetului „ș”, pronunțat ca „s”). ◊ (Adverbial) Vorbește sâsâit. – V. sâsâi.

ȘÂȘÂI, șâșâi, vb. IV. Tranz. A repeta în mod prelungit și monoton sunetul „ș” pentru a liniști sau a adormi un copil mic. – Formație onomatopeică.

SÎSÎIT2, -Ă, sîsîiți, -te, adj. (Despre oameni) Care sîsîie. (Adverbial) Vorbește peltic și sîsîit. CARAGIALE, O. I 164.

ȘÎȘÎI, șîșîi și șîșîiesc, vb. IV. Tranz. A repeta în mod prelungit și monoton sunetul «ș», pentru a liniști pe cineva (în special pentru a adormi un copil mic). – Variantă: șișii (MARIAN, NA. 180) vb. IV.

Sinonime

SÂSÂIT adj. peltic, (Mold. și Transilv.) cepeleag, (Transilv. și Olt.) șișcav. (Om ~.)

SÎSÎIT adj. peltic, (Mold. și Transilv.) cepeleag, (Transilv. și Olt.) șișcav. (Om ~.)

Intrare: sâsâit (adj.)
sâsâit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sâsâit
  • sâsâitul
  • sâsâitu‑
  • sâsâită
  • sâsâita
plural
  • sâsâiți
  • sâsâiții
  • sâsâite
  • sâsâitele
genitiv-dativ singular
  • sâsâit
  • sâsâitului
  • sâsâite
  • sâsâitei
plural
  • sâsâiți
  • sâsâiților
  • sâsâite
  • sâsâitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: șâșâit (part.)
șâșâit1 (part.) participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șâșâit
  • șâșâitul
  • șâșâitu‑
  • șâșâită
  • șâșâita
plural
  • șâșâiți
  • șâșâiții
  • șâșâite
  • șâșâitele
genitiv-dativ singular
  • șâșâit
  • șâșâitului
  • șâșâite
  • șâșâitei
plural
  • șâșâiți
  • șâșâiților
  • șâșâite
  • șâșâitelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sâsâit, sâsâităadjectiv

  • 1. (Despre oameni) Care sâsâie; (despre cuvinte) pronunțat defectuos prin deformarea unor sunete (mai ales prin deformarea sunetului „ș”, pronunțat ca „s”). DEX '09 DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Vorbește peltic și sâsâit. CARAGIALE, O. I 164. DEX '09 DLRLC
etimologie:
  • vezi sâsâi DEX '09 DEX '98

șâșâi, șâșâiverb

  • 1. tranzitiv popular A repeta în mod prelungit și monoton sunetul „ș” pentru a liniști sau a adormi un copil mic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. intranzitiv unipersonal A foșni ușor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Se pornise vîntul prin cireș, și floarea A-nceput să ningă, șișăind domol. COȘBUC, P. I 250. DLRLC
  • comentariu Varianta șișii, precum și flexiunile având persoana 1 -esc sunt valabile numai pentru sensul (1.). dexonline
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.