SAPĂ s.f. (Mold., Ban.) Partea de jos a spatelui. A: Coada Păunului cea rotată, nu despre sapă, după obiceiul a tuturor dobitoacele (sic!), ce în loc de cercel, alăturea cu capul, în sus o rădicase. CI, 153. Să fie lepădat tot, și numai pe sora lui Laslău, ... pe sapa calului, după sine aruncînd-o, să fie plecat fuga. CANTEMIR, HR. C: Sapa. Posterior pars dorsi. AC, 366. Etimologie: cf. scr. sapi.