SAPOTIÉR (< fr., cf. sp. zabot, cuv. aztec) s. m. Arbore originar din America tropicală, având tulpina de 10-25 m înălțime, bogat în latex de culoare albă (chicle), cu frunze alterne ce au la subsuoară flori albe solitare, fructul bacă cenușie, de mărimea unei lămâi (Achras sapota); cultivat în toate țările tropicale.