Samuel Aparținînd onomasticii biblice, Samuél este un nume teoforic frazeologic în care se recunoaște frecventul element -el, de la Elohim „divinitate, dumnezeu” (→ Daniel; Gabriel; Mihail; Ilie etc.). Dar apropierea primei părți de vb. shaal „a cere”, interpretare tradițională în V.T., susținută și astăzi de unii specialiști, pare a fi doar una dintre numeroasele etimologii populare, răspîndite în textul biblic. O altă ipoteză, din secolul nostru, leagă prima parte a numelui de ebr. shem „nume”, explicînd întreaga formație prin „El – este (cel care a dat) numele” (modelul are paralele și în onomastica greacă, siriană etc.). Numele se răspîndește în Europa, intermediarii fiind gr. Samouél și lat. Samuél. Forma grecească, pronunțată încă din primele secole ale erei noastre Samuíl, este preluată de slavi, de la aceștia ajungînd și la noi. Samuílă, Samoíl, Samoílă, Sămăílă, astăzi nume de familie, sînt atestate prin derivate toponimice încă din sec. 16. În epoca modernă apare extrem de rar ca prenume forma cultă Samuel. ☐ Fr., germ. Samuel, it. Samuele, magh. Samuel, Samuella, bg., rus. Samuil, ucr. Samilo etc. ☐ Samuil Micu, 1745-1806, istoric și lingvist român din Transilvania, unul dintre cei mai străluciți reprezentanți ai Școlii ardelene, autor a peste 60 de lucrări, printre care Istoria, lucrurile și întîmplările românilor, Elementa linguae daco-romane sive valachicae (împreună cu Gh. Șincai) etc.; Samuil, țar al statului bulgar de apus între 997 – 1014.