SAMARKAND, oraș în SE Uzbekistanului, situat în fertila vale a râului Zeravșan, la poalele V ale m-ților Tianshan, la 719 m alt., la 290 km SV de Tașkent; 362,3 mii loc. (1999). Nod feroviar. Centru comercial și piață pentru orez, bumbac, mătase, fructe proaspete și uscate, struguri, vin, piei de Astrahan, covoare de Buhara ș.a. Constr. de motoare și subansamble pentru autovehicule. Ind. chimică (superfosfați), pielăriei și încălțămintei, ceramicii, de prelucr. a bumbacului, mătăsii și a tutunului și alim. (conserve de fructe, vin ș.a.). Producție de aparate cinematografice. Universitate (1927). Monumente: moscheile Bῑbῑ-Hanām (1399-1404) și Gūr-e-Amῑr (1405), în care se află mormântul lui Timur; mausoleele Aq-Saray (1480) și Ișratana (1564); medresele Ulūg-Beg (1420), Șir-Dor (1619-1639) și Tilākari (1646). Centrul istoric al orașului, o adevărată răscruce a civilizațiilor, a fost inclus (2001) în Patrimoniul cultural universal. Menționat documentar din sec. 4 î. Hr. cu numele Maracanda, cap. prov. Sogdiana, a fost cucerit de Alexandru cel Mare în 329 î. Hr. În milen. 1 d. Hr. a fost cucerit succesiv de turcii din Asia Centrală (sec. 6), de arabi (în 712), guvernat de Sāmānizii din Iran în anii 874-999, după care a devenit vasal al califilor Abbasizi de Bagdad. Ocupat de turcii selgiucizi în 1130 și numit Seljuk, apoi, la scurt timp, de mongolii nomazi kara khitai și și în 1220 de mongolii conduși de Genghis-Han, care l-au distrus în mare parte. În 1370 a intrat în Imperiul Mongol al lui Timur, devenindu-i capitală. Cucerit de uzbeci în 1500 și ocupat de ruși în 1868. În milen. 1 d. Hr. a fost un important punct de escală pe Drumul mătăsii (între China și Europa), iar în Ev. med. un activ centru economic, politic și cultural (aici a funcționat un Observator astronomic în 1424-1428). Între 1924 și 1930 a fost capitala R.S.S. Uzbekă.