salamastră [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~re / E: tc salmastra] 1 Curea, funie care leagă vâsla unei bărci de strapazan. 2 Împletitură de parâme care se pune ornamental la bordul unei nave. 3 (Reg) Vână de bou.

salamástră f., pl. e. Dum. de Jos, Dobr. Cureaŭă saŭ funia care ține vîsla legată de strapazan (numită și cujbă). Rîncă, vînă de boŭ: lovindu-l cu salamastrele în cap, l-aŭ omorît (Univ. 29 Dec. 1922, 5, 3, coresp. Galați).

cújbă f., pl. e (rut. gužba, nuĭa de salcie, sîrb. gužba, șumuĭog, bg. gužba, sarma, d. vsl. gonžba, gonžĭ, legătură, gînj; secuĭește guzsba, cujbă. V. gujbă, gînj, vînj). Lemnu saŭ feru de care se atîrnă ceaunu deasupra foculuĭ (V. cocaĭe și pirosteĭe). Crăcană care susține o macara (un scripț). Cureaŭa care ține lopata legată de scarmos la luntre (numită și salamastră).

rîncă f., pl. ĭ (cp. cu vsl. ronka, mînă). Nord. Bicĭ de vînă de boŭ. Funia saŭ brățara care maĭ înainte lega leŭca de carîmb la car (numită și salamastră). Gînj (Șez. 37, 43). V. postoroncă.

SALAMASTRĂ s. v. vână de bou.

salamastră s. v. VÎNĂ DE BOU.

salamastră, salamastre, s.f. (reg.) 1. curea, funie care leagă vâsla unei bărci de strapazan; împletitură de parâme care se pune ornamental la bordul unei nave. 2. vână de bou.