* saharínă f., pl. e (d. lat. sáccharum, zahăr). Chim. Un derivat al aciduluĭ benzoic supt forma unuĭ praf alb cristalin care e de 300-500 de orĭ maĭ dulce de cît zahăru, dar fără nicĭ o valoare alimentară. Se absoarbe ușor și se elimină pin urină. Pentru animale nu e toxică, dar împiedică digestiunea. Se topește greŭ în apă, dar ușor în alcool. Legea oprește întrebuințarea eĭ în comerciŭ în locu zahăruluĭ. E permisă numaĭ ca medicament diabeticilor, cărora zahăru le face răŭ. Fals zah-.