SÁGA (< germ, fr. de la cuv. nordic vechi saga „povestire, spunere”) s. f. 1. Nume dat povestirilor specifice vechii literaturi scandinave (sec. 10-14), în care sunt relatate evenimente din istoria Islandei, fapte ale regilor norvegieni ș.a., împletite cu elemente din mitologia nordică. 2. Epopee, lucrare epică de mare întindere (care cuprinde istoria unei familii; ex.: „Forsyte Saga”).