12 definiții pentru sabaș sabuș


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

sabaș2 sn [At: DOSOFTEI, V. S. februarie 62v/7 / Pl: ~e / E: ns cf șabas, ucr сабаш] (Îvr) Sabat1 (4).

sabaș1 sn [At: TDRG / V: ~buș / A și: sabaș / Pl: ~e / E: nct] (Buc; Mol) 1-2 (Ban dat ca) bacșiș.

SÁBAȘ s. n. (Învechit) Ban dat ca bacșiș; bacșiș. Să bagi mîna-n buzunar, Să cauți un sabaș de cei mari, Să dai la cei lăutari. SEVASTOS, N. 295. – Variantă: sábuș (ȘEZ. III 87) s. n.

SÁBAȘ s. n. (Înv.) Ban dat ca bacșiș. [Var.: sábuș s. n.]

2) sábaș (orĭ -áș?) n., pl. e (turc. sabaș. Tkt.). Sev. Nunta 295. Bacșiș. – În Șez., 8, 87, sábuș.

1) sabáș n., pl. inuz e saŭ urĭ (ung. szabás, tăĭetură, formă). Vest. Est. Formă, tip, chip, trăsăturĭ ale fețeĭ: așa-ĭ sabașu luĭ.

SÁBUȘ s. n. v. sabaș.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

sabáș (-șe), s. n. – (Mold.) Bacșiș.. Tc. sabaș (Tiktin).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

sábaș1, sabáșe, s.n. (reg.) bacșiș.

sabáș2, sabáșe, s.n. (înv.) ziua de sâmbătă la mozaici; sabat.

Intrare: sabaș
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sabaș
  • sabașul
  • sabașu‑
plural
  • sabașe
  • sabașele
genitiv-dativ singular
  • sabaș
  • sabașului
plural
  • sabașe
  • sabașelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sabuș
  • sabușul
  • sabușu‑
plural
  • sabușe
  • sabușele
genitiv-dativ singular
  • sabuș
  • sabușului
plural
  • sabușe
  • sabușelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

sabaș sabuș

etimologie: