Definiția cu ID-ul 940071:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SĂCULTÉȚ, săcultețe, s. n. (Regional) Săculeț. Mama Nastasia a scos dintr-o ladă un săculteț de catifea roșie. CONTEMPORANUL, III 654. Cu un săculteț de galbini se sui pe o trăsură, cîrnind spre un oraș învecinat. ȘEZ. V 79. ◊ Fig. Dădui mîna pe rînd cu părintele Filip, nalt și bărbos; cu judecătorul firav; cu doctorul alcătuit din săcultețe pline, scurte și groase. SADOVEANU, O. VIII 98. – Variantă: săculteáță (ALECSANDRI, T. 200) s. f.