9 definiții pentru săcăteu săcătău săcătau săceteu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

săcăteu sn [At: GR. S. V, 345 / V: ~tau, săcet~ / Pl: ~eie, ~ea / E: mg szakató „coș, paner”] (Reg) 1-4 Săculeț (1-4). 5 (Prc) Barieră făcută din săcăteu (1). 6 Sedilă2 pentru strecurat zerul.

SĂCĂTÉU, săcăteie, s. n. (Regional) Sac mic; săculeț, traistă. (Atestat în forma săcătău) Bagă mîna-n săcătău, Scoate la minciuni mereu. MAT. FOLK. 424. – Variantă: săcătắu s. n.

SĂCĂTÉU, săcăteie, s. n. (Reg.) Săculeț. – Din sac.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SĂCĂTÉU s. v. săculeț, săcușor.

săcăteu s. v. SĂCULEȚ. SĂCUȘOR.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

săcătéu, săcătéie, s.n. (reg.) 1. sac mic; săculeț. 2. săculeț pentru strecurat zerul; sedilă.

Intrare: săcăteu
săcăteu substantiv neutru
substantiv neutru (N42)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • săcăteu
  • săcăteul
  • săcăteu‑
plural
  • săcăteie
  • săcăteiele
genitiv-dativ singular
  • săcăteu
  • săcăteului
plural
  • săcăteie
  • săcăteielor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N57)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • săcătău
  • săcătăul
plural
genitiv-dativ singular
  • săcătău
  • săcătăului
plural
vocativ singular
plural
săcătau
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
săceteu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

săcăteu săcătău săcătau săceteu

etimologie:

  • sac
    surse: DLRM