săbaș sn [At: LB / V: sab~, ș~ / Pl: (rar) ~e, ~uri / E: mg szabás] 1 (Reg; de obicei precedat de pp „pe”, „după”) Mod în care se prezintă cineva (sub aspect fizic, ca fizionomie, ca statură, ca alură etc.). 2 (Olt) Obicei. 3 (Mun; îf sabaș) Origine. 4 (Trs; art) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 5 (Trs; art) Melodie după care se execută săbașul (4). corectat(ă)

săbaș (-șe), s. n. – (Trans., Olt.) Purtare, aspect, înfățișare. Mag. szabás (Candrea; Gáldi, Dict., 156).

SĂBAȘ s. v. aer, aspect, chip, comportament, comportare, conduită, deprindere, expresie, față, figură, fizionomie, înfățișare, mină, obicei, obișnuință, obraz, purtare.

săbaș s. v. AER. ASPECT. CHIP. COMPORTAMENT. COMPORTARE. CONDUITĂ. DEPRINDERE. EXPRESIE. FAȚĂ. FIGURĂ. FIZIONOMIE. ÎNFĂȚIȘARE. MINĂ. OBICEI. OBIȘNUINȚĂ. OBRAZ. PURTARE.

săbaș, săbașe și săbașuri, s.n. (reg.) 1. mod în care se prezintă cineva. 2. comportament, comportare, purtare; obicei, deprindere. 3. (în forma: sabaș) origine. 4. (art. sg.) numele unui dans popular cu lăutari; melodie după care se execută acest dans.