răzător¹ sn [At: KLEIN, D. 233 / V: ~zit~, (înv) ~zitoriu / Pl: -oare / E: rade + -tor] 1 (Reg) Unealtă cu care se curăță pământul adunat pe cormana plugului Si: otic. 2 Răzuitor (1). 3 Gripcă pentru ras doagele. 4 Custură pentru curățat pieile. 5 Răvar (1) (pentru sfărâmat cașul).