răzeș sm [At: (a. 1642) GCR, I, 93/10 / V: (reg) răseaș, ~zaș, ~zăș, rezaș, rezăș, rez~ / Pl: ~i / E: mg részes] 1 (În Evul Mediu, în Moldova) Țăran liber, organizat în obști, care stăpânea în comun pământul satului de care aparținea, dar lucra independent lotul agricol repartizat. 2 Copărtaș de moșie Si: (Mun) moșnean. 3 Țăran înstărit. 4 (Reg) Băștinaș (1). 5 (Înv) Vecin.