răsucire sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: răsuci] 1 Învârtire a unui fir (textil) în jurul lui însuși printr-o mișcare continuă și în același sens. 2 Reunire a două sau mai multe fire înfășurându-le unele în jurul altora. 3 Învârtire a capetelor mustăților pentru a le da o anumită formă. 4 Rotire (4). 5 Mânuire a săbiei, a ploșului etc. pentru a lovi cu ele. 6 Îndoire. 7 Rostogolire (1). 8 Întoarcere bruscă pe loc urmată de schimbarea direcției. 9 Luxare. 10 Încolăcire. 11 Învârtire a unui obiect pentru a-i da formă de sul. 12 Învârtire cu un gest mecanic a unui obiect ținut în mână. 13 Înfășurare a unui fir în jurul unui suport. 14 Defect al pieselor de cherestea produs la uscare, care face ca suprafața lor să devină elicoidală. 15 (Bot; îs) ~a frunzelor Boală virotică a cartofului, a tutunului și a pătlăgelelor roșii, manifestată prin îngălbenirea și răsucirea (6) frunzelor și oprirea din dezvoltare a plantelor.