răstignire sf [At: TETRAEV. (1574), 246 / V: (reg) res~, resten~, ~tăn~ / Pl: ~ri / E: răstigni] 1 Ucidere a cuiva în chinuri, pironindu-l cu brațele și cu picioarele pe o cruce (1) Si: crucificare (1), răstignit¹, răstignitură. 2 Cruce (9) mare, de obicei de lemn, pusă la margine de dram, la intrarea într-un sat etc. reprezentând pe Iisus Hristos răstignit².