răorá, (roura), v.i. A stropi cu apă sau agheasmă (în cadrul unei ceremonii) tarlaua care urmează să fie arată și semănată: „Să merem tot răorând / Și din gură cuvântând, / Să dăm roadă grânelor...” (Bilțiu, 1990: 7). – Lat. roro, rorare „a cădea rouă; a uda; a bura” (Scriban, MDA).