3 definiții pentru răncău
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
răncău1 sn [At: VICIU, GL. / Pl: ? / E: nct] (Reg) Rântaș (1).
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
RĂNCĂU s. v. prăjeală, rântaș.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
răncău s. v. PRĂJEALĂ. RÎNTAȘ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: răncău
răncău substantiv neutru
substantiv neutru (N52) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)