RĂMĂȘIȚĂ s.f. 1. (Mold.) Moștenire. A: Nice la ocine să nu încapă, nice la rămășițele părinților săi. ȘT, 253; cf. PRAV.; URECHE. // B: ÎNDREPTAREA LEGII. 2. (Mold., Trans. SV) Urmaș, descendent. A: Iară rămășițele pentru răutățile lor va să le dea Domnul Dumnedzău. ȘT, 282; cf. DOSOFTEI, PS; N. COSTIN. C: Fiiul al doilea, Vîlcul, s-au petrecut fără de rămășiță pentru că nu s-au însurat. GH. BRANCOV1CI. Etimologie: rămas + suf. -iță. . Cf. m o ș n e n i e, o c i n i r e, u r i c (1); m ă r ă d i c.