rămășiță¹ sf [At: PSALT. HUR. 116{r}/14 / V: (înv) rem~ / Pl: ~țe, (înv) ~țuri, ~ți / E: rămas¹ + -iță] 1 Ceea ce a rămas dintr-un tot sau dintr-o cantitate oarecare, după ce partea cea mai mare a dispărut sau a fost utilizată Si: rest (4), (îrg) rămăsătură. 2 (Mpl; șîs ~țe pământești sau trupești) Corpul neînsuflețit al unui om. 3 (Înv) Moaște. 4 (Reg) Om de nimic. 5 (Reg) Fată bătrână. 6 (Îvp) Ceea ce a rămas neachitat dintr-o datorie Si: rest (8), restanță (1). 7 Ceea ce a rămas neîmplinit dintr-o obligație. 8 (Rar) Ceea ce lipsește până la cantitatea sau limita prevăzută. 9 (Înv) Ceea ce prisosește. 10 (Îvp) Totalitatea bunurilor rămase după moartea cuiva Si: moștenire. 11 Urmaș. 12 (Mat; înv) Rezultatul unei scăderi Si: rest (9).