RĂMAS s.n. (ȚR, Ban., Trans. SE) Rămășag, pariu. B: Dă-mi ajutor ca să biruiesc și să stric rămasul. E 1777, 90^v; cf. E 1777, 91^r, 91^v. C: Rĕmas. AC, 364. Mulți aleargă la maidan, iară cel ce întrece cîștigă râmasul. EG, 112. Etimologie: rămîne. Vezi și rămăși, rămășire. Cf. rămășire, verșun.