râșniță sf [At: TETRAEV. (1574), 230 / V: (îrg ) răș~, (reg) râjn~, răjn~ / Pl: ~țe, (reg) ~ți / E: bg ръшница] 1 Moară primitivă, mișcată cu ajutorul animalelor de tracțiune. 2 (Prc) Piatră de moară. 3 Mașină rudimentară de măcinat porumb, sare etc., compusă din două pietre, dintre care cea de deasupra se învârtește cu ajutorul unui mâner Si: (Trs) melesteu. 4 Mașină mică de uz casnic, cu mecanism simplu, cu care se macină boabele de cafea, de piper etc. Si: (rar) morișcă. 5 (Fam) Gură (44). 6 (Pan; reg) Stomac. 7 Pipotă. 8 (Urmat de determinări) Măsea. 9 Măsea de minte. 10 (Arg) Ceas de proastă calitate. 11 (Art.) Dans popular cu ritm vioi asemănător cu hora. 12 Melodie pe care se execută râșnița (11).