râvnitor, ~oare [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 170^v/20 / V: (îrg) rămn~, (înv) răv~, răvnitoriu, răhnitoriu, rev~, ~iu, revnitoriu a, (reg) râhn~, râmn~ smf / Pl: ~i, ~oare / E: râvni + tor] 1 a Care tinde spre cineva sau ceva Si: doritor (1), (înv) râvnaci (1). 2 a (Înv) Credincios (12). 3 a (Înv) Fidel (1). 4 a (Rar) Pofticios. 5-6 smf, a (Cel) care este plin de râvnă Si: sârguitor, zelos. 7 a (Înv) Invidios. 8 a Care pedepsește. 9 smf (În descântece) Persoană care face farmece, care deoache.