RÂMEȚ, com. în jud. Alba, situată în NE m-ților Trascău, pe cursul mijlociu al râului Stremț (Geoagiu), în zona în aceasta formează cheile Râmețului; 687 loc. (2005). Cheiele Râmețului (3 km lungime) și Cheile Mănăstirii cu versanții abrupți, la baza cărora apar mai multe guri de peșteri, au fost declarate rezervații naturale. Aici se întâlnesc o serie de plante rare ca cetina de negi (Juniperus sabina), papucul doamnei (Cypripedium calceolus), tămâița (Daphne cneorum) ș.a. Satul R. apare menționat documentar în 1441. În satul Valea Mănăstirii se află mănăstirea Râmeț (de maici), cu biserica Izvorul Tămăduirii (1214, una dintre cele mai vechi din Transilvania). În anii 1987-1988 au fost identificate mai multe straturi de picturi pe pereții interiori, datând din anii 1300, 1310, 1377, 1450, 1483, 1600, 1741 și 1809. La 20 aug. 1762, așezământul monahal a fost distrus din ordinul generalului austriac Adolf Buccow. Refăcut ulterior, ansamblul monastic a fost din nou distrus de armata habsburgică la 23 dec. 1785. În 1826, așezământul a rămas doar ca biserică de mir, redevenind mănăstire în 1932. Desființată în 1960, mănăstirea a fost transformată în centru turistic, iar în 1982 a fost reînființată, când a început și construirea unei noi biserici cu dublu hram – Adormirea Maicii Domnului și Sfinții Apostoli Petru și Pavel, sfințită la 3 iun. 1992 (picturile murale interioare au fost executate în anii 1990-1992). Biserica veche a fost restaurată în perioada 1987-1989, iar celelalte clădiri ale ansamblului monahal în 1998. Muzeu cu colecții de icoane pe lemn și pe sticlă, obiecte de cult, cărți vechi, numismatică, piese de etnografie etc.