2 intrări
7 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ruscea sf [At: BIANU, D. S. / V: rușcea sf / Pl: ~ele / E: nCt] (Bot) 1 Plantă erbacee cu flori violete sau albe, cultivată uneori ca plantă ornamentală. Si: brândușă (2) (Crocus heuffelicinus). 2 (Îc) ~de-poiană Plantă erbacee veninoasă din familia liliaceelor, cu flori roșietice sau liliachii Si: brândușă (4) (Colchicum autumnale).
rușcea sf vz ruscea
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
RUSCEÁ s. v. brândușă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ruscea s. v. BRÎNDUȘĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ruscea-de-poiană s. v. BRÎNDUȘĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
RUSCEÁ, ruscéle, s. f. Brândușă, Colchicum autumnale. (din rus2)
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de tavi
- acțiuni
RUȘCEÁ, rușcéle, s. f. (Var.) Ruscea. (cf. ruscea)
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de tavi
- acțiuni
Intrare: ruscea
ruscea substantiv feminin
| substantiv feminin (F154) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Intrare: rușcea
rușcea substantiv feminin
| substantiv feminin (F154) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||