2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ruscea sf [At: BIANU, D. S. / V: rușcea sf / Pl: ~ele / E: nCt] (Bot) 1 Plantă erbacee cu flori violete sau albe, cultivată uneori ca plantă ornamentală. Si: brândușă (2) (Crocus heuffelicinus). 2 (Îc) ~de-poiană Plantă erbacee veninoasă din familia liliaceelor, cu flori roșietice sau liliachii Si: brândușă (4) (Colchicum autumnale).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

RUSCEÁ, ruscéle, s. f. Brândușă, Colchicum autumnale. (din rus2)

RUȘCEÁ, rușcéle, s. f. (Var.) Ruscea. (cf. ruscea)

Intrare: ruscea
substantiv feminin (F154)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ruscea
  • rusceaua
plural
  • ruscele
  • ruscelele
genitiv-dativ singular
  • ruscele
  • ruscelei
plural
  • ruscele
  • ruscelelor
vocativ singular
plural
Intrare: rușcea
substantiv feminin (F154)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rușcea
  • rușceaua
plural
  • rușcele
  • rușcelele
genitiv-dativ singular
  • rușcele
  • rușcelei
plural
  • rușcele
  • rușcelelor
vocativ singular
plural