rupător, ~oare [At: CANTEMIR, IST. 187 / V: (înv) rump~, rumpătoare / Pl: ~i, ~oare / E: rupe + -ător] 1 a (Rar) Care rupe (1). 2 a (Înv; îs) Pasăre rumpătoare Pasăre de pradă. 3 sn Mașină de desfăcut bumbacul din baloturi. 4 sm (Înv; nob) Spărgător. 5 smf (Înv; nob) Persoană care întrerupe vorba cuiva.