ruptură sf [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 158^v/19 / V: (înv) rumt~ / Pl: ~ri / E: rupt¹ + -ură] 1 Distrugere a continuității unui material. 2 Despărțire în mai multe bucăți. 3 (Îs) ~ de nori Rupere (13) de nori. 4 Încetare a unei acțiuni, curmare a unor raporturi, legături Si: rupere (39). 5 (Îlav) Fără ~ Necontenit. 6 Locul unde un obiect este rupt² (1) Si: crăpătură (2), gaură, ruptătură, sfâșietură, spărtură. 7 Locul unde un teren este rupt de ape. 8 Loc prăpăstios în curs de surpare. 9 (Îs) ~de pantă Loc de unde pornește brusc panta unui deal sau a unui munte. 10 (Reg) Loc cu mai mulți copaci rupți (2) (de vânt, furtună). 11 (Reg) Drum tăiat peste deal pentru a trece de-a dreptul cu carul. 12 Bucată ruptă (2) din ceva Si: frântură (14). 13 (Prc) Bucată ruptă dintr-o haină. 14 Obiect (de îmbrăcăminte) foarte uzat Si: zdreanță. 15 (Fig; reg) Animal bătrân și slab Si: (reg) rablă (4). 16 (Mol) Femeie desfrânată. 17 (Înv) Grup desprins dintr-o colectivitate Si: fracțiune (2). 18 (Reg) Hernie (1). 19 (Trs) Cusătură numită „în urma acului”.