rumegătór, -oáre adj. Care rumegă: oile-s rumegătoare. S. n. pl. Zool. Un subordin al mamiferelor artiodáctile al căror stomah are patru (și une-orĭ treĭ) despărțiturĭ, ca la boŭ, cămilă, capră, oaĭe, cerb ș. a. (Din prima despărțitură, mîncarea se întoarce în gură, unde animalu o mestecă din noŭ și bine, și pe urmă intră de-a binele în stomah p. mistuire).