ruin¹ sn [At: COTEANU, PL. 15 / V: ruien, ruian, rueru / A și: ruin / Pl: ? / E: ns cf srb rujno] (Bot) 1 (Sîș ~ alb) Plantă cu tulpina acoperită cu peri, cu frunze lucioase și cu flori albastre în capitule sferice la vârful lujerilor Si: (reg) călugărișoară (3), floarea-văduvelor, mușcatul-dracului, sopârliță (Lucissa pratensis). 2 (Reg) Aglică (Filipendula vulgaris).