3 definiții pentru ruinătură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ruinătu sf [At: CHEST. II, 50/156 / Pl: ~ri / E: ruina + -{ă)tură] (Reg) Casă ruinată Si: dărăpănătură, ruină (1).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RUINĂTÚRĂ s. v. dărăpănătură, dărâmătură, năruitură, paragină, prăbușitură, ruină, surpătură.

ruinătu s. v. DĂRĂPĂNĂTURĂ. DĂRÎMĂTURĂ. NĂRUITURĂ. PARAGINĂ. PRĂBUȘITURĂ. RUINĂ. SURPĂTURĂ.

Intrare: ruinătură
ruinătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ruinătu
  • ruinătura
plural
  • ruinături
  • ruinăturile
genitiv-dativ singular
  • ruinături
  • ruinăturii
plural
  • ruinături
  • ruinăturilor
vocativ singular
plural