ruginit², ~ă [At: BUDAI-DELEANU, I. 235 / V: (reg) ~nat / Pl: ~iți, ~e / E: rugini] 1 a Acoperit, ros de rugină Si: oxidat, (îvp) ruginos (1). 2 a (Fig) Învechit. 3 a (Fig; d. frunze, plante etc.) Care a căpătat culoarea ruginii (1). 4 a (D. vin) De culoare ruginie. 5-6 smf, a (Fig) (Persoană, idee, concepție) înapoiată. 7 a (Rar) Rablagit (2). 8 a (D. plante) Atacat de rugină (12). 9 a (Reg; d. apă) Sălciu. 10 sm (Reg) Soi de struguri de culoare ruginie.