Definiția cu ID-ul 507097:

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

rugi (rugesc, rugit), vb. – A rage. – Mr. arujire „a necheza”. Lat. rūgῑre (Pușcariu 1481; REW 7428), cf. it. ruggire, prov., sp., port. rugir, v. fr. ruir. Folosit în sec. XVII de Dosoftei, azi rar.