Definiția cu ID-ul 507091:


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

rufét (ruféturi), s. n. – Breaslă, corporație. Tc. (arab.) rufet (Șeineanu, II, 302), cf. ngr. ρουφέτι, bg., sb. rufet.Der. rufetaș, s. m. (breslaș; lucrător într-o mină de sare).