rufet [At: NECULCE, L. 167 / V: răf~, ref~, rusf~ / Pl: ~uri / E: tc rufet] (Tcî) 1 sn Breaslă (1). 2 s Membru al unei corporații meșteșugărești Si: (înv) rufetaș, isnaf. 3 sn Corp de ostași sau de slujitori înarmați, recrutat dintre rufetași și din burghezie Si: (înv) breaslă (4).