rudă² sf [At: PO 303/26 / V: (Reg) rud (Pl: ruduri) sn / Pl: rude, ruzi / E: mg rud, srb ruda] (Reg) 1 Prăjină, par, drug cu diverse întrebuințări. 2 Prăjină lungă în casele țărănești, de care se atârnă haine, obiecte casnice etc. Si: (pop) culme (11), (reg) rudar² (1). 3 Băț de răscolit jarul Si: (reg) jăruitor. 4 Prăjină care leagă ciutura de cumpăna fântânii. 5 Prăjină lungă ce se pune deasupra carului pentru a se lega strâns încărcătura. 6 (Mpl) Fiecare dintre prăjinile care se pun la car paralel cu loitrele, când se transportă fân, paie etc. 7 (Mpl) Prăjină servind la căratul fânului. 8 (Mpl; determinat prin „de mort”) Prăjină servind la transportul sicriului. 9 Oiște. 10 (Îs) Cal (sau bou) de (sau din, de la) ~ Cal (sau bou) rotaș (1). 11 (Mpl) Fiecare dintre hulubele căruței cu un cal. 12 Căruță pentru doi cai. 13 (Mpl) Fiecare dintre cei doi carâmbi paraleli ai loitrei unei căruțe sau unui car. 14 (Pan; udp „de”) Obiect în formă de drug Vz baton (1).