*rubiacéŭ, -ée adj. (d. lat. rubĭa, roĭbă). Bot. Din familia roĭbeĭ. S. f. pl. O familie de plante dicotiledonate care au proprietățĭ tinctoriale saŭ medicinale, ca roĭba, chinchina, drăgaĭca, turița ș. a.

RUBIACÉE s. f. pl. Familie de plante dicotiledonate, cu frunzele înguste, situate mai multe la un nod, cu flori mici grupate în inflorescențe bogate. Roiba face parte din familia rubiaceelor. – Pronunțat: -bi-a-.