rozar, (rozariu), s.n. – (bis.) Legătură de mărgele folosită de enoriașii bisericii creștine în timpul rugăciunilor; mătănii. Mărgelele sunt confecționate din sticlă, lemn sau ceramică. Ele servesc pentru numărarea rugăciunilor date drept canon de preot pentru ispășirea păcatelor: „Popii cei mai învățaț’ / Făce slujbe pântre braz’ / Și rozari pântre copaci” (Bilțiu, 2006: 118). – Din lat. rosarium „câmp de trandafiri” (MDA), it. rosario „rozar, mătănii”, fr. rosaire (DEX).