ROTACIZARE s. f. (< rotaciza < fr. rhotaciser): fenomen fonetic care constă în transformarea unei consoane intervocalice în r (a lui s în r, în latina arhaică și a lui n în r, în româna veche); transformare a consoanei intervocalice l în r, în cuvintele românești moștenite din latină, ca în exemplele moară < lat. molam, soare < lat. solem etc.