rosură¹ sf [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie 245 V32 / V: răs~, (rar) rus~ / Pl: ~ri / E: ros + -ură] 1 (Reg) Roadere (1). 2 Zgomot care se aude când roade (1) un animal. 3 (Îe) A fi pe ~ A-i merge bine Si: a se pune pe trai. 4 (Îe) A nu mai avea de ~ A nu mai avea cu ce trăi. 5 (Îls) ~ a urechilor Sâcâială. 6 (Îe) A fi la ~ A fi „la tocmeală”, în vorbă, la intrigă, la contră, care pe care". 7 (Mun) Loc ros (5), găurit, tocit. 8 (Îrg) Rosătură (1). 9 (Îrg) Durere (la încheieturi). 10 Crampă (1). 11 (Mpl) Contracții ale lăuzei după naștere. 12 (Mol) Rofii (1). 13 (Reg) Epitet depreciativ pentru un cal slab Si: gloabă (4), mârțoagă. 14 (Reg; lpl) Resturile de aluat care rămân pe covată de la frământatul pâinii Si: răsătură (8).