romantism sn [At: GTN (1836), 49 bis¹/27 / Pl: (rar) ~e / E: fr romantisme] 1 Mișcare artistică și literară apărută la începutul sec. XIX, în strânsă legătură cu afirmarea geniului național, caracterizată prin suprimarea regulilor formale, prin introducerea notelor de lirism, de sensibilitate și imaginație, prin înfățișarea figurilor ieșite din comun, prin tendința evaziunii în exotism, în vis, în trecut. 2 Atitudine estetică fundamentală având caracteristicile romantismului (1) Si: (rar) romanticism. 3 Ansamblu de aspecte care caracterizează mișcarea romantică (5). 4 Înclinare spre lirism, spre visare, spre melancolie Si: romanțiozitate, (nob) romanticitate.