ROCOȘIRE s. f. (Mold.) Răzvrătire, răscoală. După multă mustrare pentru rocoșirea lui asupra împărăției Râmului, l-au omorît. NCL I, 45; cf. NCL I, 33. Etimologie: rocoși. Vezi și rocoș, rocoșan, rocoșeală, rocoșelnic, rocoși, rocoșit, rocoșitor, rocoșitură. Cf. hăbrușag, rocoș, rocoșeală, rocoșit, rocoșitură, zurba (2), zurbalîc.