ROCOȘ s.n. (Mold.) Răzvrătire, răscoală. Potolindu-să rocoșul. DOSOFTEI, apud. TDRG. Etimologie: pol. rokosz. Cf. rocosi. Vezi și rocoșan, rocoșeală, rocoșelnic, rocoși, rocoșire, rocoșit, rocoșitor, rocoșitură. Cf. hăbrușag, rocoșeală, rocoșire, rocoșit, rocoșitură, zurba (2), z u r b a l î c.